Istorie în paragină
Căutăm destinații îndepărtate pentru concedii, excursii sau mai nou city-brake când, în realitate, avem suficiente locații în țară cât să ne țină ocupați o viață fără să reușim să le vedem pe toate. Uităm de munca depusă pentru a ridica puncte turistice astfel încât să ni se faciliteze accesul, le dăm uitării iar natura le revendică. Dar tot alții sunt de vină…niciodată noi. Nu așa este întotdeauna?!?
Prea multa istorie
Este o vorba care spune ca cine nu are ruine, nu are nici istorie. Daca ar fi sa ne luam dupa aceasta zicala, noi, romanii, ar trebui sa ne laudam cu multa istorie, considerand numarul cladirilor lasate in paragina, sa putrezeasca. Dar, parca, prea multa istorie, dovedita in felul acesta, nu cred ca este ceea ce initiatorul acestei zicale a vrut sa transmita de fapt.
Catre lumina
Ratacim deseori prin intuneric in cautarea drumului cel corect. In incercarea noastra de a ne descoperi drumul cel bun judecam viata celorlalti, desi nu ar trebui. Fiecare isi cunoaste propria durere si renuntare. Una este sa crezi ca esti pe drumul cel bun, alta e sa crezi ca drumul tau e unic.
Profetul viitorului
Trecut este profetul viitorului. Uitandu-ne catre inapoi si analizand trecutul realizam ca acesta este usa catre viitor. Cunoscandu-ne trecutul stim unde ne intreptam in viitor. Din pacate, uitandu-ne pe aceasta usa, constatam ca viitorul tarii este sumbru si degradat.
In paragina
Traim intr-o tara in paragina. Turismul va fi sinonim in curand cu vizitarea unor ruine arheologice. Cladiri pentru vizitarea carora, in strainatate, platesti bani buni, la noi sunt lasate prada timpului.