Începutul tuturor lucrurilor
Îți trăiești copilăria, bucurându-te de lipsa de griji și probleme. Prin adolescență treci prea repede și nu apuci să te bucuri pe deplin de libertatea oferită de această perioadă a vieții. Te maturizezi iar cei din jurul tău se așteaptă să le oferi și dovada acestui lucru: o familie, să te căsătorești și poate chiar și un copil. Dar pe parcursul vieții opinia lumii te-a învățat că acest pas, căsătoria, este sfârșitul tuturor lucrurilor, așa cum se întâmplă într-o comedie. Adevărul este însă cu totul altul: căsătoria înseamnă începutul tuturor lucrurilor.
Fără cale de întoarcere
Intrăm pe drumul vieții crezând că suntem pregătiți pentru orice. Lăsăm ca lucrurile să treacă pe lângă noi, sperând că vom avea timp cândva să ne întoarcem la ele. Dar realizam prea târziu că deși drumul vieţii are de toate, ceva îi lipsește! Acea cale de întorcere înapoi!
Rătăciri
Nu sunt obișnuit să rătăcesc hai-hui. Dimpotrivă, sunt omul ce își seteaza țeluri și urmează drumul cel mai scurt pentru a ajunge la destinație, chiar dacă drumul este bătătorit și aglomerat. Totul se schimbă însă când drumurile își schimbă scopul. Astfel, în concedii acestea își pierd direcția și pașii se succed cu repeziciune acoperind kilometri zilnic. Sub talpa încălțărilor drumul se schimbă, asfaltul fiind înlocuit de piatra cubică, piatra cubică fiind înlocuită de pietriș și acesta la rându-i, din nou înlocuit de asfalt. Trec zile astfel rătăcind aiurea pe drumuri lăturalnice, pentru mine fiind singurul mod în care pot lua pulsul locului pe care-l vizitez.
Drumuri frumoase, dar închise
În România avem multe lucruri și locuri frumoase. Printre acestea se numără și câteva drumuri, mai mult sau mai puțin cunoscute, de o frumusețe unică. Unul dintre cele mai importate drumuri este drumul DN67C cunoscut sub denumirea de Transalpina. Anul acesta însă te puteai aventura pe acest drum numai pe propriul tău risc, riscul unei amenzi. Drumul este închis datorită unor lupte politice de fundal ce ignoră posibilitățile și potențialul turistic al acestei șosele pentru plătirea unor datorii către adversarii politici. Și astfel, cum ne este caracteristic nouă românilor, în loc de a rezolva o problemă, cea a parapeților, se preferă să se insiste asupra problemei și chiar asupra agravării acesteia căutându-se vinovații în loc de a se oferi o soluție și de a deschise drumul în cel mai scurt timp fără a afecta prea mult turismul local. Acum, cine știe pentru câti ani drumul va fi închis circulației publice până când polițele vor fi plătite…
Către toamnă
Ultimile zile ale verii. Ultimile momente în care soarele mai are puterea de a ne încălzi. Ne îndreptăm cu pași siguri către toamnă, cu fiecare zi mai scurtă și cu fiecare noapte mai rece ce trece.
Ceață de dimineață
Sunt dimineți în care totul pare în ceață. Dar până și prin cea mai deasă ceață nu te poți rătăci dacă ochii minții pot vizualiza drumul.
La tot pasul
Fiecare ocazie când ies din București îmi aduce o nouă oportunitate de a găsi un subiect de fotografiat la tot pasul. Trăind fiecare zi în acest București supraaglomerat, am senzația că fiecare loc își pierde frumusețea, unicitatea, puterea de atracție. Lipsa de inspirație pune stăpânire pe mine, instalându-se comoditatea și confortul. Iar pentru a prindre cadre unice trebuie să lași la o parte confortul, să ieși din casă și să aduci un tribut disconfortului realizând fotografii unice, la tot pasul, indiferent de locul unde te aflii.
Catre lumina
Ratacim deseori prin intuneric in cautarea drumului cel corect. In incercarea noastra de a ne descoperi drumul cel bun judecam viata celorlalti, desi nu ar trebui. Fiecare isi cunoaste propria durere si renuntare. Una este sa crezi ca esti pe drumul cel bun, alta e sa crezi ca drumul tau e unic.
Oaza de liniste
Inchizi ochii si timpul ingheata sau in cel mai rau caz se dilata. Singurele zgomote ce indraznesc sa razbada oaza de liniste sunt cele ale unor pasarele care se cearta care sa laude mai tare soarele. Pentru un moment nu te regasesti ca parte din peisaj si crezi ca visezi. Prea multe lucruri nu sunt la locul lor: culoarea copacilor, prospetimea ierbii, albastrul cerului si desigur linistea desavarsita. Dupa o scurta perioada de acomodare si constientizare, realizezi ca poti trai asa, lipsit de stres, claxoane si miros de carburant. Inchizi ochii si revii la starea de reverie ce ti-o ofera oaza de liniste in care te aflii.
Profetul viitorului
Trecut este profetul viitorului. Uitandu-ne catre inapoi si analizand trecutul realizam ca acesta este usa catre viitor. Cunoscandu-ne trecutul stim unde ne intreptam in viitor. Din pacate, uitandu-ne pe aceasta usa, constatam ca viitorul tarii este sumbru si degradat.
De pe drumuri…
Am redescoperit, in ultima perioada de timp, placerea de a calatori prin tara. Ocazia de a ajunge in locuri mai putin cunoscute, dar nu mai putin pitoresti, mi-a reaprins dorinta de a fugi din lumea de beton in care traiesc. Pozele de pe drumuri adunate ma ajuta in fiecare zi sa evadez fara a iesi din Bucuresti.
Liberul arbitru
De multe ori ma intreb in ce masura exista “liberul arbitru”… Daca prin “liber arbitru” inteleg ca Dumnezeu ne ofera noua, oamenilor, posibilitatea de a face alegeri care ne afecteaza destinul, atunci ta, oamenii au liber arbitru. Am vazut un film de curand in care acest lucru este oarecum contrazis si care sustine contrariul. Nu pot sa fiu de acord cu acest lucru. Ar insemna ca viata noastra a fost scrisa si soarta noastra ne-a fost decisa inca inainte de a ne naste. Ar insemna ca venim pe lumea asta cu un scop bine definit: pentru a deveni doctori, ingineri sau criminali si violatori, scop pe care nimeni nu il poate schimba. Lucru total gresit din punctul meu de vedere. Este in puterea noastra sa facem diferenta dintre bine si rau, sa alegem dreapta sau stanga, alb sau negru. Dumnezeu ne-a facut dupa imaginea Sa, iar acest lucru include abilitatea de a alege. Din acest motiv ni se ofera tot timpul in viata doua optiuni. Precum intr-o schema logica, alegerea pe care o facem ne duce pe unul dintre drumurile posibile din viata noastra.
Unde nu te astepti
Viata iti ofera lucruri frumoase atunci cand nu te astepti. Totul este sa stii sa stai alert si sa continui sa te uiti dupa ele.
Cu ochii pe tinta
Este usor sa te ratacesti daca nu stai cu ochii pe tinta. Precum in drumul tau prin padure, si in viata, momentul de neatentie in care iti iei ochii de la drum si de la telul tau devine momentul de cotitura de unde incepe ratacirea ta prin viata. Iar viata devine, din acest moment, doar o ratacire mioapa grava.
Drumul meu
Sunt sigur cu lucrurile se intampla in viata cu un scop. Viata este totusi intr-un final suma alegerilor pe care le facem. Iar alegerile facute sunt rezultatele analizelor facute masurand toate optiunile avute la un moment dat. Pentru ca indiferent ce scuza gasim, pentru fiecare decizie luata avem cel putin doua optiuni din care sa alegem. Revenim astfel la suma alegerilor facute pe parcursul vietii, singurul factor ce ne impinge pe drumul nostru in viata.
Drumul lung al vietii
Drumul lung al vietii incepe atunci cand ai obosit. Precum orice alt drum pe care il facem si acesta incepe tot cu un singur pas.
Ma intreb…
Ma intreb daca nu cumva e nevoie sa suferim ca sa discutam serios despre fericire. Daca nu cumva drumul spre Paradis trece obligatoriu prin Infern. Daca pentru a ne gasi drumul in viata avem nevoie in permanenta de un far. Ma intreb daca numai cel ce a cunoscut deznadejdea poate intelege cu adevarat iubirea.
Usi inchise…oare?!?
Sunt usi la care bati insistent si raman vesnic inchise in fata ta. Ne luptam toata viata sa gasim solutia pentru a le deschide. Ideile preconcepute ne spun ca va trebui sa batem la n-sprezeci usi pentru a se deschide una. Cand, de fapt, exista doua cuvinte care iti deschid multe usi: “trage” si “impinge”.
Drumuri grele
Drumul catre telurile propuse niciodata nu va fi usor. Singuratic poate uneori, presarat cu momente de bucurie pe alocuri daca suntem norocosi, dar nicidecum usor. Atingerea telului insa face ca tot efortul sa merite.
Drumul spre fericire
Nu mai stim sa apreciem fericirea. Suntem atat de nemultumiti de viata noastra incat ni se pare ca suntem cei mai nefericiti oameni de pe pamanat. Iar cand rezultatele publicate de cine stie ce cercetator ne spune acelasi lucru, nu putem decat sa ne intarim si mai mult aceasta parere. Ma intreb astfel daca nu cumva e nevoie sa suferim suficient de tare pentru a putea discuta serios despre fericire. Ma intreb daca drumul spre Paradis va trece obligatoriu prin Infern. Numai asa vom putea recunoaste Paradisul atunci cand, si daca, vom ajunge acolo.
Drum scurt
“Arta, s-a zis, este cel mai scurt drum de la un om la altul. Probabil, tot ea este si cel mai scurt drum de la om la el insusi.” – Octavian Paler
Printre case
Niciodata nu inceteaza sa ma uimeasca arhitectura haotica existenta in tara noastra. Incepand cu orasele care se dezvolta necontrolat fara ca nimeni, pe baza unor reguli si legi, sa le imprime o directive si o forma, pana la nivel national unde drumurile trect prin fiecare localitate chiar daca asta inseamna sa devieze de la o cale care ar fi fost cu cativa zeci de kilometric mai scurta. Totul devine mai evident in momentul in care ne ridicam in aer iar haosul neperceput la nivelul solului capata o forma evidenta.
Drum prin zapada
Urmatorul pas se va dovedi mai greu decat primul. Urmatorul pas te va duce insa mai aproape de o noua imagine, o noua priveliste. Asa ca iti tragi respiratia si iti continui drumul prin zapada.